ARMAGHEDON, SAU ADUNARE MILITARĂ ÎNGRĂMĂDITĂ

 Armaghedon, un cuvânt cunoscut în toată lumea, care are un puternic impact spiritual, și nu numai.
               Slujitorii  bisericilor, Moscheilor, Sinagogilor, și toți liderii religioși din lume, au o tresărire la auzirea  acestui cuvânt, știut fiind faptul că la Armaghedon se va   da  bătălia finală dintre bine și rău, dintre   Iisus Hristos cu  aliații săi și Fiara cu aliații ei.
Semnificațiile profunde ale   cuvântului Armaghedon sunt  puțin înțelese  de majoritatea  oamenilor și foarte puțin de către   conducătorii religioși.
În  rândurile de mai jos voi încerca să prezint  în detaliu  toate   sensurile cuvântului Armaghedon, atât de răspândit în lumea noastră, datorită lui Ioan, unul din cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos.
Prin impunerea sa în cultura  mondială, putem  constata superioritatea creștinismului asupra tuturor religiilor lumii, mai ales în domeniul  acesta al cunoașterii viitorului. Chiar  marile studiouri de filme de la Hollywood au preluat  cuvântul și l-au difuzat în toată lumea, așa că nu există om care să nu-i înțeleagă  sensurile de bază.
Nicio religie din lume nu a reușit să impună un cuvânt  unic, cu semnificații atât de profunde, care să fie acceptat de toți oamenii de pe pământ și care să  reprezinte esența conflictului dintre bine și rău.
Ioan apostolul a  impus atât   cuvântul  Armaghedon, sau mai corect, Harmaghedon, cât și cuvântul Apocalipsa. Ambele  sunt despre viitorul umanității, ambele  se găsesc doar în cartea lui Ioan, și ambele sunt   rezultatul unui concept eminamente creștin asupra lumii în care trăim.

Apocalipsa 16:12-16 “12 Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților, care au să vină din Răsărit.

            13 Apoi am văzut ieșind din gura balaurului, și din gura fiarei, și din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște.

14 Acestea Sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. 

15 „Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!”

            16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon. ”

Locul bătăliei este indicat  printr-un nume evreiesc, Harmaghedon, care a fost tradus în românește  prin Armaghedon, datorită eliminării literei H din  originalul grecesc al Noului Testament. Prima interpretare a numelui  Harmaghedon  face referire la valea  Meghido din Israel, a doua se referă la muntele  Sion, unde a fost zidit Templul. În Vechiul Testament  se menționează că lupta finală are loc  atât în valea lui Iosafat, situată la sud de Ierusalim, cât și pe muntele Sionului. Ținând cont de faptul că toate aceste locuri se află în jurul Ierusalimului, singura concluzie logică este că toată zona  este un  câmp de bătălie. Armatele lumii vor fi dispuse în zona Ierusalimului într-un sistem ofensiv organizat după toate rigorile războiului modern. Armatele lumii sunt deja specializate în războaiele fratricide, așa că acum, în pragul războiului lumilor, sunt pregătite pentru orice acțiune.

           În textele din Vechiul Testament, privitoare la evenimentele sfârșitului, se face referire directă la o bătălie crâncenă pe muntele Sionului și în jurul acestuia. Nu este posibil ca scriitori diferiți, care au trăit în perioade diferite, uneori la intervale de sute și chiar mii de  ani, să scrie despre aceleași evenimente,  fără ca acele evenimente și locuri să ocupe un rol important în istorie. Numai Dumnezeu cunoștea viitorul și El i-a inspirat pe toți să scrie despre lucrurile menționate anterior. Singurul numitor comun al  textelor este inspirația divină și importanța evenimentelor și a locurilor respective.

Isaia 13:9-13. „9  Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie și urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu, și va nimici pe toți păcătoșii de pe el.

10  Căci stelele cerurilor și Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, și luna nu va mai lumina.

11  Voi pedepsi-zice Domnul-lumea pentru răutatea ei, și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufași, și voi doborî semeția celor asupritori.

12  Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat, și mai scumpi decât aurul din Ofir.

13  Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oștirilor, în ziua mâniei Lui aprinse.”

       Ioel 3.9-16 „ 9 Vestiți aceste lucruri printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie, toți oamenii de război!

      10 Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, și cosoarele în sulițe! Cel slab să zică: „Sunt tare!”

11 Grăbiți-vă și veniți, toate neamurile de primprejur, și strângeți-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi!  

12 Să se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea să judec toate neamurile de primprejur.

     13  Puneți mâna pe secere, căci secerișul este copt! Veniți și călcați cu picioarele, căci linurile Sunt pline, și tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!

      14 Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății.

15 Soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd strălucirea.

16  Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile și pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, și ocrotirea copiilor lui Israel”.

Transformarea uneltelor agricole în unelte de război indică amploarea luptei, implicarea totală a popoarelor în bătălie prin transformarea întregii economii mondiale într-o  economie de război. Menționarea Văii lui Iosafat  din Israel  și implicarea tuturor neamurilor, prezintă unui război  al tuturor neamurilor împotriva  poporului evreu. Va fi un război mondial, religios, împotriva unui singur stat, doar pentru că evreii vor refuza să accepte închinarea la fiară. Războiul se va termina prin implicarea cerului și nimicirea tuturor dușmanilor adevărului.

 În cartea Psalmilor se menționează că războiul final va cuprinde  întreaga țară a lui Israel.

 Psalmi 110:1-7 „1  (Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.” -

2  Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: „Stăpânește în mijlocul vrăjmașilor Tăi!”

3  Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îți aduni oștirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.

4  Domnul a jurat, și nu-I va părea rău: „Tu ești preot în veac, în felul lui Melhisedec.” -

5  Domnul, de la dreapta Ta, zdrobește pe împărați în ziua mâniei Lui.

6  El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobește capete pe toată întinderea țării.

7  El bea din pârâu în timpul mersului: de aceea Își înalță capul.”

 Psalmi 2:1-12 ” 1  Pentru ce se întărâtă neamurile, și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșerte?

2  Împărații pământului se răscoală, și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:

3  „Să le rupem legăturile și să scăpăm de lanțurile lor!”-

4  Cel ce șade în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei.

5  Apoi, în mânia Lui, le vorbește, și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:

6  „Totuși, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel Sfânt.”

7  „Eu voi vesti Hotărârea Lui” -zice Unsul-„Domnul Mi-a zis: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

8  Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire, și marginile pământului în stăpânire!

9  Tu le vei zdrobi cu un toiag din fier, și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”

10  Acum, deci, împărați, purtați-vă cu înțelepciune! Luați învățătură, judecătorii pământului!

11  Slujiți Domnului cu frică, și bucurați-vă, tremurând.

12  Dați cinste Fiului, ca să nu Se mânie, și să nu pieriți pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toți câți se încred în El!”

          Isaia 33:10-14 .„10 Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica.

11  Ați zămislit fân, și nașteți paie de miriște; suflarea vostră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi înșivă vă va arde de tot.

12  Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați care ard în foc.”

13  „Voi, cei de departe, ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeți puterea mea!”

14  Păcătoșii Sunt îngroziți, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor?” „Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?”

           Prezența Domnului în Sion și în Ierusalim este subliniată din nou, ca o realitate a zilelor sfârșitului. 

Dispozitivul militar va fi destul de complex, va acoperi toate punctele cardinale, pentru ca încercuirea  Mielului și a celor ce Îi stau alături să fie completă și focul să fie nimicitor. Războiul nu va fi îndreptat doar împotriva evreilor, ci chiar împotriva lui Dumnezeu.
O altă prezență pe muntele Sionului este  reprezentată de o delegație  specială, formată din elitele  pământenilor,  venite pentru a  preda puterea întregului pământ,  Regelui de drept, Iisus Hristos.
Apoc. 14:1 Apoi m-am uitat, și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său.
 2 și am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, și cântau din alăutele lor.
 3 Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor și nimeni nu putea să învețe cântarea, afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, cari fuseseră răscumpărați de pe pământ.
 Prezența pe muntele Sionului a celor 144 000, lângă Miel, în faza finală a conflictului, ne sugerează că ei  reprezintă delegația oficială a pământenilor pentru primirea noului Rege și realizează protocolul de primire la cel mai înalt nivel. De altfel, cum poate cineva să-și ia împărăția fără să primească puterea  din partea unei delegații a supușilor? Cei 144 000 vor preda simbolic cheile noii împărății, pentru că ei au fost aleși să-L aștepte pe Rege aici, pe Muntele Sionului.

Ceremonia de primire se va desfășura  în timp ce sunt înconjurați de toate forțele rebele. Această sfidare a pericolelor și dorința de a preda pământul către noul Rege produce mânia Satanei, care  se  pregătește cu toată  armata nelegiuiților să împiedice un astfel de eveniment. Din această cauză este concentrată toată puterea militară  a răului  în zonă. Atât statul Israel, cât și toți sfinții, împreună cu Regele Regilor,  sunt atacați de forțele răului pentru a fi nimiciți.

Satana gândește că a avut o dată ocazia să-L omoare pe Iisus și crede cu tărie că mai poate face același lucru și a doua oară, definitiv. El apelează la oameni pentru ajutor, fiindcă prima dată  tot prin oameni a reușit să-L omoare. În plus, el crede că Iisus este vulnerabil la armele omenești sau speră că nu va folosi puterea dumnezeiască în confruntare. Pe de altă parte, Satana ar putea  considera că Mielul a fost afectat și  puterile i-au fost  reduse prin întruparea ca Fiu al Omului, prin  moarte și înviere. Cel rău știe că armele sale nu au fost eficiente în războiul din cer, dar nu se dă înfrânt, încearcă acum cu armele oamenilor. Această încredere în armele nucleare și în forțele  militare este marea amăgire a Satanei, sau marele eșec,  în pregătirea luptei. Cei răi nu știu că armele lor, oricât de puternice ar fi, nu pot face niciun rău sfinților și, cu atât mai mult, oștilor cerești, care vin cu Regele Regilor.

Pentru apărarea eficientă a pământului, armatele fiarei vor trimite în spațiu  rachetele nucleare ale planetei, cu speranța că acestea vor putea distruge noul corp ceresc neidentificat. Întrucât această  strategie nu va da roade, rachetele nucleare fiind distruse în prezența divinității, Satana va încerca o altă strategie, mai sigură, și mai ușor de controlat. Aceasta se va concretiza în  blocarea revenirii lui Mesia pentru încoronarea ca Rege al Regilor.

Despre revenirea lui Iisus  este  scris în Faptele Apostolilor 1:10-12.

„10 Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb,  

11 și au zis: „Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Iisus, care   S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.”

12  Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului”.

Iisus Hristos va reveni tot așa cum a plecat, mai mult,  va  fi prezent pe Muntele Sionului împreună cu cei 144 000 de aleși, care reprezintă cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel. Unii Afirmă că scena  este simbolică și nu ar avea loc pe muntele Sionului din țara sfântă. Dacă un eveniment se petrece în cer, atunci Ioan scrie că a văzut  acel eveniment petrecându-se în cer, dacă a văzut un eveniment pe pământ, atunci evenimentul are loc pe pământ. În toate textele el spune clar unde se desfășoară evenimentul ce va urma, pentru a nu produce confuzie. Sionul este râvnit și de Satana, pentru că vrea să-și instaleze acolo capitala noii lui împărății. Muntele Sionului este situat în mijlocul Ierusalimului și, de aceea, în Biblie se folosește atât termenul de Sion, cât și cel de Ierusalim, când se face referire la locul bătăliei finale, sau la oricare dintre evenimentele legate de ziua judecății. Muntele Măslinilor este situat la est de Sion, la o distanță foarte mică, iar Ierusalimul actual ocupă și acest munte. Noul Ierusalim care va coborî pe pământ are dimensiuni atât de mari încât  va fi nevoie de o lucrare specială a Domnului, prin care se va forma o câmpie uriașă, loc în care va fi instalată cetatea.

            Un alt motiv pentru care cel rău a perfecționat armele nucleare este menționat în Apoc. 20:9.10, unde  scrie că Satana va fi aruncat în iazul de foc, care arde cu pucioasă. El știe că acolo va pieri, la fel ca fiara și proorocul mincinos, de aceea, trage concluzia că dacă el, fiind înger (căzut ce-i drept), poate fi distrus prin foc, atunci,  măcar o parte din oastea cerului, dacă nu toată, va putea fi distrusă la impactul cu puterea enormă de ardere a bombelor termonucleare, pe care el le deține.

 Apoc. 20:9.10 „9  Și ei s-au suit pe fața pământului, și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.

10  Și diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și proorocul mincinos”.

Satana interpretează Apocalipsa mai bine decât orice om și caută să găsească o fisură prin care el  să zădărnicească planurile lui Dumnezeu. Desfășurarea luptei finale este descrisă în Biblie în multe locuri, pentru a nu rămâne nici o urmă de îndoială asupra măreției evenimentului și a urgiei mâniei lui Dumnezeu. Totul se va termina brusc și în același timp rușinos pentru răzvrătiți. Fiara va fi prinsă împreună cu proorocul mincinos și vor fi aruncați în  iazul cu foc, care arde cu pucioasă. Expresia „și fiara a fost prinsă” arată o capturare asemănătoare cu cea a unui  delicvent care fuge de  executarea pedepsei. Textul din Apoc.19:19.20 prezintă scena luptei finale și rezultatul acesteia.

 „19  Și am văzut fiara și pe împărații pământului și oștile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce ședea călare pe cal și cu oastea Lui.

20 Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, și se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.”

Iazul de foc este moartea a doua după informațiile din Apoc.20:14  „ Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.”

Fiara  și proorocul mincinos sunt primii aruncați în iazul de foc pentru că au fost invitați la mântuire dar au ales să se alieze cu Satana deși știau cine este el  și care e pedeapsa neascultării de Dumnezeu. Au știut că luptă contra Mielului, cu toate că  ar fi trebuit să fie primii care să-I dea ascultare. Ei au ales să fie de partea lui Lucifer, atunci când l-au prezentat lumii întregi ca pe Hristosul mult așteptat,  păcălindu-i în același timp pe oameni ca să lupte împotriva Mielului. Prin întovărășirea voită și fățișă cu Satana, fiara și proorocul mincinos au făcut o greșeală imensă, iar pedeapsa lor este pe măsura păcatului comis. Răzvrătirea lor față de Dumnezeu a fost directă, pe față, fără să fie rugați sau amăgiți de cineva. 

Satana, în schimb, va fi aruncat în iazul cu foc după o mie  de ani, pentru ca el să poată vedea până la sfârșit întreaga lucrare a lui Dumnezeu.

            În războiul pornit împotriva Creatorului acum, înainte de revenirea Sa, toate armele și pregătirea militară de zeci de ani a celor nelegiuiți se vor spulbera într-o clipă, răscoala lor absurdă le va aduce nimicirea. Demoni și oameni vor lupta plini de furie cu Mielul, dar Mielul va birui.

Zaharia 1:14-18  „ 14 Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape și vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, și viteazul țipă cu amar.

15  Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz și de groază, o zi de pustiire și nimicire, o zi de întuneric și negură, o zi de nori și de întunecime,

16  o zi în care va răsuna trâmbița și strigătele de război împotriva cetăților întărite și turnurilor înalte.

17  Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare, și vor bâjbâi ca niște orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful, și carnea ca gunoiul!

18  Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească, în ziua mâniei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toți locuitorii țării.”

            Măcelul celor nelegiuiți va fi deosebit de mare, o grindină mare de un talant va nimici tot, iar cutremurul final va distruge orașele, va scufunda insulele și munții vor dispărea.

Un alt text din Apocalipsa, în care stă scris că va fi un război adevărat, este în cap.20:7-9 . Se menționează, aici, că Satana va înșela neamurile și va aduna oamenii înviați pentru războiul de după cei o mie de ani. 

Apoc.20:7-9 „7 Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat;

8 și va ieși din temnița lui, ca să înșele Neamurile, care Sunt în cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

9 Și ei s-au suit pe fața pământului, și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit’’.

Dacă așa stau lucrurile la  învierea morților, de după cei o mie de ani, nu ne mirăm că atunci când va veni Mielul  pe pământ a doua oară, să-și ia împărăția, fiara și împărații, cu oștile lor, se vor opune militar cu o duritate nemaiîntâlnită în istoria războaielor. După mia de ani, pământul distrus de cutremurul final este fără orașele impunătoare,  fără industria care să fie pusă în slujba războiului, fără centre de comunicații rapide între comandanții armatelor, fără nimic din ceea ce  fiara și comandanții trupelor au avut la prima confruntare. Este posibil ca o parte din tehnica militară să reziste în pământ și să fie scoasă la iveală de Satana, pentru a o folosi. Dacă după o mie de ani nelegiuiții înconjoară tabăra sfinților pentru a o cuceri, atunci ne punem întrebarea, de ce nu ar face același lucru și prima dată,  când sunt mai puternici, mai organizați și mai pregătiți? Această explicație am dat-o pentru toți acei care nu sunt convinși că la revenirea Mielului a doua oară, adică acum, va fi un război real, planetar, de o duritate nemaivăzută până în prezent.

           Intenția Satanei este de a distruge statul Israel, toate grupările rebele de sfinți și pe conducătorul lor, Mielul, chiar acum la a doua venire. Satana a fost ucigaș și mincinos de la început, el  nu glumește  în acțiunile sale, cum glumesc,de multe ori,  oamenii.

La învierea celor nelegiuiți, după o mie de ani de la primul război contra Mielului și sfinților, Satana va fi iarăși prezent ca amăgitor care adună întreaga  omenire în jurul cetății Noul Ierusalim pentru a porni din nou la luptă, dorind să nimicească cetatea și pe sfinți. Este normal să facă același lucru și în primul război, menționat în cap.19, pentru că ar fi împotriva firii și intențiilor Satanei să stea pasiv și să se lupte doar din vorbe, când toată economia mondială este sub stăpânirea sa și cele mai moderne arme sunt îndreptate către tabăra sfinților.

Economia mondială a progresat enorm în domeniul militar, pentru că resursele materiale  cele mai mari sunt destinate infrastructurii militare, și nu economiei civile. Armatele lumii sunt în continuă perfecționare și profesionalizare. Aceste lucruri nu sunt întâmplătoare, sau făcute pentru plăcerea cuiva, ele sunt planificate de Satana pentru războiul final. Forțele pământului se vor uni cu cele ale lui Satana pentru a se împotrivi militar revenirii lui Iisus ca Rege, pentru a nimici grupările dizidente de sfinți care refuză închinarea la fiară și pentru a nimici statul Israel, singurul stat care va refuza să recunoască autoritatea fiarei.
Noul Ierusalim  reprezintă ținta finală pentru rebeli, pentru că acolo este situat  întreg centrul de comandă al universului, și cine controlează acest centru, controlează spațiul și timpul.
Încercarea de  ocupare militară a Noului Ierusalim va fi  materializată în bătălia Harmaghedonului, condusă din umbră de duhurile  îngerilor  rebeli.

Cu toate acestea, sfârșitul nu va fi o catastrofă necontrolată de nimeni, ci un timp și un loc stabilit pentru o adunare sacră a tuturor oamenilor care au trăit pe pământ în temere de Dumnezeu. Adunarea lor la un loc va fi o sărbătoare  universală pentru că însuși Dumnezeu va fi prezent pentru a  se bucura de revenirea oamenilor în rândul fiilor Lui. Catastrofa va cădea doar asupra celor care ridică armele împotriva sfinților și împotriva lui Dumnezeu. Și alți scriitori ai Bibliei menționează o zi a judecății fixată  la un timp bine definit.

                Psalm 75:1 (Către mai marele cîntăreților. ,,Nu nimici.„Un psalm al lui Asaf. O cântare.) Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm; noi, cari chemăm Numele Tău, vestim minunile Tale!

 2 ,,Atunci când va veni vremea hotărâtă,” zice Domnul, ,,voi judeca fără părtinire.’’

Textul în ebraică indică acelaşi cuvânt ,,moed’’ cu sensurile  menţionate anterior.

`jPo)v.a, ~yrIïv'yme ynI©a]÷  d[e_Am  xQ:åa, yKiâ ^WTT Psalm 75:3

Transliterat Ps.75 :3,,chi ecah moed ani meşariim eşpot’’

Dar vremea hotărâtă (moed) este aceeași cu cea din Daniel și din alte profeții care indică o dată  cunoscută și un loc cunoscut  unde va fi o sărbătoare  sacră. Traducerea BFC  scrie despre un moment fixat  de Dumnezeu pentru a face dreptate.

Ps.75:3,,Au moment que j'aurai fixé, dit Dieu, moi, je rendrai une vraie justice.’’

Sunt peste 150 de referiri  biblice în Vechiul Testament care  folosesc cuvântul ,,moed’’, cu  sensul de   adunare publică a poporului lui Dumnezeu, în general cu specific sacramental. Cuvântul apare în Biblie și cu sens de timp al unei întrevederi planificate cu un anumit scop, între doi sau mai mulți oameni, într-un loc stabilit. Cum profeția  face referire la  ziua judecății, este normal să  aplicăm sensul cel mai corect pentru cuvântul ebraic,, moed’’. Întâlnirea  la care face referire Daniel este  una sacră, pentru că Dumnezeu va fi prezent în ziua respectivă  și va ședea pe scaunul său de domnie, după cum stă scris în Vechiul Testament și în  Evanghelii. În Noul Testament, adunarea poporului avea același scop și se numea “Eclesia”, biserica sfinților care urmau aceleași învățături   morale ale Bibliei și erau consacrați să devină cu toții o seminție aleasă și un neam de preoți.

            1 Petru 2:9 ,, Voi însă Sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam Sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;

10  pe voi, care odinioară nu erați un popor, dar acum Sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat îndurare.”

Adunarea sfinților este consemnată în Biblie  în multe locuri unde poporul lui Dumnezeu a fost chemat  la consacrare. În timpul călătoriei poporului Israel din Egipt, prin pustiu, spre țara făgăduită, adunarea  a fost organizată în funcție de semințiile lor, pornind de la punctul central al  taberei care era  “Cortul Întâlnirii” cu Dumnezeu. Poporul era ordonat și curat îmbrăcat de fiecare dată când trebuia să stea în fața  cortului pentru diverse întruniri sacre. Starea de curățenie a taberei lui Israel era reglementată în detaliu.

 În opoziție cu adunarea  fiilor lui Dumnezeu se va găsi o altă adunare, convocată de duhurile răului, la Armaghedon. Termenul Armaghedon este o transliterare a  unui cuvânt ebraic compus, după cum menționează Ioan în cartea  Apocalipsei. De fapt, cuvântul este Harmaghedon, pentru că  așa se pronunță în greaca veche  (~Armagedw,n).

Traducerea românescă după Cornilescu, precum și Biblia de la 1688 a lui Șerban Cantacuzino, folosesc cuvântul Armaghedon, iar traducerea  sfântului sinod ortodox, din 1994, foloseȘte  cuvântul Harmaghedon, identic cu originalul grecesc.

În textul din Apocalipsa 16 se face referire la o zi măreață a lui Dumnezeu care nu depinde de ceea ce vor și ce fac dușmanii, ci de ceea ce decide Dumnezeu pentru omenire. În versetul 14 se observă accentul pus pe decizia lui Dumnezeu de a  fixa o zi  deosebită la care sunt chemați toți oamenii să dea socoteală de faptele lor. Unii se vor lăsa amăgiți și vor veni cu armele scoase pentru război, spre pieirea lor veșnică.

 În greaca veche textul este scris astfel:

Apoc16:15 ,, VIdou. e;rcomai w`j kle,pthjÅ maka,rioj o` grhgorw/n kai. thrw/n ta. i`ma,tia auvtou/( i[na mh. gumno.j peripath/| kai. ble,pwsin th.n avschmosu,nhn auvtou/Å

 16 Kai. sunh,gagen auvtou.j eivj to.n to,pon to.n kalou,menon ~Ebrai?sti. ~Armagedw,nÅ’’

          Transliterat

Apoc 16:15,, Idou erchomai os kleptes. Makarios ho gregoron kai teron ta himatia autou, hina me gymnos peritate kai bleposin ten aschemosynen autou.

16 Kai synegagen autous eis ton topon ton kaloumenon Hebraisti Harmagedon. ’’

În traducerea franceză BFC apare tot Harmaghedon, după textul original :

Apoc16 : 12 Le sixième ange versa sa coupe sur le grand fleuve, l'Euphrate. Le fleuve se dessécha pour livrer passage aux rois qui viennent de l'est.

 13 Puis je vis trois esprits mauvais, semblables à des grenouilles, qui sortaient de la gueule du dragon, de la gueule de la bête et de la bouche du faux prophète.

 14 Ce sont les esprits de démons qui font des miracles. Ils s'en vont auprès des rois de toute la terre, afin de les rassembler pour la bataille du grand jour du Dieu tout-puissant.

15 «Écoute, dit le Seigneur, je viens comme un voleur! Heureux celui qui reste éveillé et garde ses vêtements, pour ne pas aller nu et n'avoir pas la honte d'être vu ainsi.»

16 Les esprits rassemblèrent les rois dans le lieu appelé en hébreu Harmaguédon.’’

Textele descriu două adunări, una sacră convocată de Dumnezeu, pregătită și organizată minuțios, și una  convocată în grabă de duhurile demonilor pentru a se lupta  împotriva lui Dumnezeu și împotriva adunării sfinților.

Verificările privind proveniența cuvântului Harmaghedon ne duc la localitatea Meghido din Israelul antic și valea Meghidonului, consemnată în Zaharia 12 :11 ,, În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Meghidonului.’’

Traducerea BFC dă  un sens deosebit textului, prezentând o ceremonie  în Ierusalim, la sfârșitul lumii, asemănătoare   ceremoniei de doliu pentru Hadad-Rimon  în valea Meghido. Textul francez este  mult mai aproape de ceea ce  stă scris în textul ebraic. 

Zah.12 :,,11En ce temps-là, il y aura à Jérusalem une cérémonie de deuil aussi imposante que celle qu'on célèbre pour Hadad-Rimmon dans la vallée de Méguiddo.’’

Folosind textul ebraic observăm că ultimul cuvânt este  Meghidon .

                       !AMßrI-d>d:h] dP;îs.miK. ~Øil;êv'WråyBi ‘dPes.Mih; lD:Ûg>yI aWhªh; ~AyæB  Zah 12: 11

`!AD)gIm. t[;îq.biB.

Transliterat :Zah.12:11 ,,Baiom hahu igdal hamisped biruşalaim chemispad hadad-rimon bevicat meghidon’’

La evrei, formarea unor noi cuvinte se  face adesea prin utilizarea altora  mai vechi care sunt apoi combinate spre a da un nou sens, ca de exemplu Har-Meghidon, care în ebraică s-ar scrie !AD)gIm.+-rh;

Cuvântul compus Harmaghedon are o primă parte  formată din cuvântul ,,Har’’, care în ebraică înseamnă munte, înălțime. Partea a doua este Maghedon, care  în ebraică înseamnă mulțime îngrămădită, o adunătură constituită ad-hoc, fără o planificare prestabilită, formată din nații diferite care sunt adunate  la repezeală pentru a se opune  adunării sfinților din ziua judecății.

Adunarea de la Harmaghedon este realizată de duhuri de demoni chiar în timpul adunării sfinților din toate timpurile, prin chemarea tuturor împăraților pământului la război. Nelegiuiții se înalță  contra lui Dumnezeu pe un munte al nerușinării și al sfidării, asemeni cornului mic și asemeni Babilonului din Isaia 14 :13, care-l simbolizează pe Satana. Ei vin cu arma în mână pentru a bloca ceremonia, pe motiv că și ei au aceleași drepturi. După modelul șefului lor, rebelii vor lupta să-și ia singuri răsplata, după cum Satana a vrut să se urce singur  pe muntele adunării din cer.

Isaia 14:12  ,,Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

13  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;

14  mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”

15  Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adâncimile mormântului!,,

BFC : ,,Is.14 :12 Comment est-ce possible? Te voilà tombé du haut du ciel, toi l'astre brillant du matin! Te voilà jeté à terre, toi le vainqueur des nations!

13Tu te disais: «Je monterai jusqu'au ciel, je hisserai mon trône plus haut que les étoiles de Dieu, je siégerai sur la montagne où les dieux tiennent leur conseil, à l'extrême nord.’’

14Je monterai au sommet des nuages, je serai l'égal du Dieu très-haut.»

vleÞAx #r<a'êl' T'[.D:äg>nI rx;v'_-!B, lleäyhe ~yIm:ßV'mi T'l.p;în" %ya Is 15:12

`~yI)AG-l[;

 laeÞ-ybek.Ak)l. l[;M;îmi hl,ê[/a,( ~yIm:åV'h; ‘^b.b'l.bi( T'r>m:Üa' hT'úa;w 13>   

`!Ap)c' yteîK.r>y:B. d[eÞAm-rh;B. bveîaew> yai_s.Ki ~yrIåa'

`!Ay*l.[,l. hM,ÞD:a, b['_ ytem\B'ä-l[; hl,Þ[/a 14

`rAb*-yteK.r>y:-la, dr"ÞWT lAa±v.-la, %a:ô 15

Is.15:12 ,, eih nafalta mişamaim helel ben-şahar nigdata laareţ holeş al goim

13 veata amarta vilvavha  haşamaim eele mimaal lehohvei-eil arim chisi vaeşev behar-moed baiarchete ţafon

14 eele al-bamote av edame leelion

15 ah el-şeol turad el-iarchete-vor’’

Satana a vrut să devină egalul lui Dumnezeu, cerând înălțarea sa mai presus de celelalte ființe din cer. În mijlocul adunării tuturor fiilor lui Dumnezeu, în timpul sărbătorii sacre a întâlnirii cu Suveranul lor, Satana a cerut ca locul său să fie în guvernul  universului, egal cu Dumnezeu, ca unul care este trimis de mulțimea adepților săi. Adepții săi, deși destul de numeroși, nu au avut succes în susținerea  pretențiilor  exagerate și au fost aruncați afară din cer.

Lucifer este singurul care  a vrut să se înalțe mai sus de stelele cerului, a dorit să ajungă  mai înalt decât muntele adunării lui Dumnezeu (d[eÞAm-rh;B. behar-moed) și a ajuns să fie aruncat pe pământ, unde  are pregătită  o judecată demnă de nerușinarea sa. Omul, fiind  mai curios din fire, a  luat de bun ceea ce a fost aruncat afară din cer. Am devenit o planetă aliată cu Satana, un loc de refugiu pentru răsculații universului și victime ale mecanismelor rebeliunii.

O parte a  locuitorilor terei vor rămâne în sfera de influență a  duhurilor răutății care lucrează împotriva lui Dumnezeu. Amăgiții războinici ai pământului ajung, în cele din urmă, să creadă că salvează pământul dacă declanșează războiul planetar contra celor sfinți, a poporului Israel și a susținătorului lor, Iisus Hristos. Ei vor fi adunați de duhurile rele pentru război și, de aceea, au  echipament și tehnică de război îngrămădite  în cantități uriașe, pentru a face față situației. Harmaghedon va fi o adunare îngrămădită de oameni, arme, muniție, tehnică de luptă și tot felul de lucruri  într-un spațiu  restrâns și într-o dezordine cauzată de rapiditatea evenimentelor, de comunicațiile dificile dintre diversele națiuni ale pământului și de bulversarea produsă de evenimentele grave de pe pământ.

Rămâne valabilă chemarea la  adunarea lui Dumnezeu și la veghe  pentru a păzi hainele, pentru că hainele trebuie păstrate curate în vederea adunării sfinte din Ziua cea Mare. În vechiul Israel adunarea poporului avea loc după ce poporul se pregătea temeinic pentru sărbătoarea respectivă, conform unui anumit ceremonial. În timpul sărbătorii fiecare evreu trebuia să fie curat și îmbrăcat în haine corespunzătoare.

 Venirea lui Iisus va fi atât de fulgerătoare încât va surprinde pe fiecare așa cum este și, de aceea, hainele trebuiesc păstrate curate  tot timpul, pentru că hainele sunt date chiar de Iisus. De aceea, în versetul 15 din Apoc.16, se menționează hainele curate ca prioritate pentru orice om. Hainele curate reprezintă exteriorizarea unui caracter  corect și voința de a participa la adunarea de consacrare  stabilită de Dumnezeu cu mult timp înainte, spre a fi cunoscută de toată lumea. Patronul și gazda întâlnirii  a programat  întâlnirea cu mult timp înainte și a  precizat  extrem de clar condițiile participării.

Refuzul de a îndeplini condițiile  poate fi imputat doar acelora care  au ales  să nu se pregătească. De aceea, mesajul din Apoc.16 :15 este  extrem de tranșant, cine are haine  curate intră  în locul pregătit pentru întâlnirea cu Dumnezeu și cu prietenii. Hainele lui Iisus sunt date celor care cer acest lucru și pot fi pierdute pe drumul  tumultos al zilelor  în care  demonii  luptă pentru supremaţie absolută pe pământ. Ele reprezintă  o sfințenie oferită în dar tuturor celor care au înțeles că au nevoie de Hristos pentru a trăi neprihănit. Hainele  pentru sărbătoarea  finală nu pot fi decât ceremoniale, sacre, pierderea lor reprezintă pierderea veșnică a celui care trebuie să le păzească. Ele nu pot fi obținute  prin bani, nu pot fi cumpărate, ci reprezintă o viață de om consacrat lui Dumnezeu  în fiecare zi.