PĂMÂNTUL SUB ZODIA SODOMEI!

  

        Am preluat două articole, scrise de mine în anul 2018, fără să știu de existența pandemiei de Covid-19. Azi le reunesc într-un articol unic, editat parțial, pentru a facilita înțelegerea și pentru a verifica în ce fază a istoriei ne aflăm. Anul 2021 se prefigurează un an al crizelor majore, din toate punctele de vedere, care va pune la grea încercare toată civilizația, clădită pe egoism, nepăsare și lux extrem.

Am constatat că există un tipar al intervenției lui Dumnezeu în istoria umanității, mai ales când gradul de nelegiuire se apropie de un maximum, de la care nu se mai poate face nimic. Dacă nu s-ar interveni la timp, chiar și oamenii care au rămas lângă Dumnezeu, ar fi în pericol de a abandona principiile adevărului. Mai există și alte modele, după care se poate previziona, cu o aproximație destul de bună, ce urmează să se întâmple în viitorul apropiat. Toate modelele, pe care le-am aplicat până acum, indică un interval de 4-5 ani, în care istoria lumii se poate schimba dramatic, și ireversibil, spre rău. De altfel, economiștii, și analiștii politici de vârf, ai planetei, fac previziuni la fel de nefavorabile.

În anul 2018, în luna octombrie, scriam acest articol, de supărare că România nu a votat la referendumul pentru familie:

,,Au trecut 10 ani de la criza economica din 2008. Azi am făcut o conexiune ciudată între aceasta criză și cea prin care au trecut toate cetățile stat din Câmpia Iordanului, în frunte cu Sodoma. De la momentul primei crize, apărută în lumea coruptă a Sodomei, și până la momentul nimicirii, au trecut aproximativ 15 ani. Din momentul primei crize, din anul 2008 și până la următoarea criză majora, ar trebui să treacă tot 15 ani. Se pare ca acesta este ciclul de dezvoltare al unei societăți într-o direcție distructivă, pentru că nu-i trebuie mai mult. Semințele nelegiuirii sunt răspândite azi cu o viteză năucitoare, după criza din 2008. Parcă au înnebunit cu toții, parca vor să dea foc planetei, cu orice preț! Aceste observații, corelate cu profețiile despre sfârșitul actualei civilizații, mă determină să cred că suntem în pragul unei crize majore, pe plan mondial, criză care va depăși orice imaginație și ar putea duce umanitatea în haos. Teoretic, în următorii ani, lumea noastră va fi dominată de cercurile care promovează nelegiuirea, care vor obliga toți oamenii să le recunoască drepturile, dar și pretențiile. Lumea se va schimba extrem de rapid, înspre rău, prin promovarea unui stil de viață ticălos, în presă, în televiziune, dar și în școli, pentru a corupe tânăra generație, după chipul și asemănarea lor. Dacă privim din alt unghi, criza din Sodoma a fost prevestită cu 15 ani înainte, de o acțiune directă a lui Dumnezeu, care a venit personal la poarta cetății, pentru a atrage atenția că lucrurile nu merg bine. Criza financiară din 2008 a fost precedată de cutremurul din Indonezia, din anul 2006, care a fost atât de puternic, încât, a modificat axa pământului și a omorât peste 400 de mii de oameni. Corect ar fi să luăm drept reper cutremurul din Indonezia, care este un semnal sigur, tras de mâna lui Dumnezeu, în timp ce criza financiară este o acțiune produsă de mâna omului. Cert este că timpul pentru încercarea pământului s-ar scurta cu doi ani, și ne-am trezi cu o criză majoră, prin anul 2021. Timpul trece repede și putem observa cu ochii noștri dacă evenimentele sunt ciclice și comportă asocieri de tipul celor descrise mai sus.

Iată istoria Sodomei și Gomorei și a tuturor cetăților din Câmpia Iordanului, unde azi este Marea Moartă, redată în cartea Geneza, din Biblie:

În timpul Imperiului Babilonian timpuriu, cetățile stat din tot Orientul Mijlociu erau supuse unui bir, care trebuia plătit anual, pentru a beneficia de pace.

La un moment dat, cetățile stat, din zona Canaanului (Israelul de azi), inclusiv Sodoma și Gomora, s-au răsculat, și nu au mai vrut să fie supuse  imperiului Babilonian.

Ca un preambul la toată istoria Sodomei, autorul Genezei face niște remarci extrem de dure la adresa locuitorilor săi:

Geneza 13:10 „Lot și-a ridicat ochii, și a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului.
 11 Lot și-a ales toată Câmpia Iordanului, și a mers spre răsărit. Astfel s-au despărțit ei unul de altul.
 12 Avram a locuit în ‏țara Canaan, iar Lot a locuit în cetățile din Câmpie, și și -a întins corturile până la Sodoma.
  13 ,,Oamenii din Sodoma erau răi, și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului.’’ 

În textul de introducere, Dumnezeu ne informează că știa despre nelegiuirea care cuprinsese  cetățile Câmpiei Iordanului, cu mult timp înainte și, ca atare, tot ceea ce s-a petrecut mai departe avea legătură cu  stilul de viață al  acestora.

            Geneza 14:1  ,,Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului,

2 s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului.

3  Aceștia din urmă s-au adunat cu toții în valea Sidim, adică Marea Sărată.

4  Timp de doisprezece ani fuseseră supuși lui Chedorlaomer; și în anul al treisprezecelea s-au răsculat.

5  Dar în anul al patrusprezecelea Chedorlaomer și împărații care erau cu el au pornit și au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim

6  și pe Horiţi în muntele lor Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustie.

7  Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat sau Cades şi au bătut pe Amaleciți pe tot ținutul lor, ca și pe Amoriți, care locuiau la Haţaţon-Tamar.

8 Atunci au ieșit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei sau Ţoarului și s-au așezat în linie de bătaie împotriva lor în valea Sidim,

9  și anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului; patru împăraţi împotriva a cinci.

10  Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei și împăratul Gomorei au luat-o la fugă și au căzut în ele; ceilalți au fugit spre munte.

11  Biruitorii au luat toate bogățiile Sodomei și Gomorei și toate merindele lor, și au plecat.

12  Au luat și pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat și averile lui și au plecat.

13  A venit unul care scăpase și a dat de știre lui Avram, Evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol și fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram.

14  Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuți în casa lui, și a urmărit pe împărații aceia până la Dan.

15  Și-a împărțit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut și i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului.

16  A adus înapoi toate bogățiile; a luat înapoi și pe fratele său Lot, cu averile lui, precum și pe femei și norodul.

17  După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer și a împăraților care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieșit în întâmpinare în valea Şave sau Valea Împăratului.’’      

Biblia consemnează că  împărații Sodomei și Gomorei erau supuși lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, ceea ce ne duce la concluzia că Elamul conducea Imperiul Babilonian, la momentul respectiv. Inițial, babilonienii au bătut ținuturile periferice ale răsculaților, apoi au lovit frontal centrul rebeliunii.
 Remarcăm faptul că împărații Sodomei și Gomorei au fost inițiatorii revoltei  și, cu toate acestea, nu au dat ajutor  vecinilor lor, ci i-au lăsat în mâna babilonienilor, intervenind abia când teritoriile proprii au fost direct amenințate. În acest fel, babilonienii au reușit să câștige teren și să slăbească alianța răsculaților. 
Studiind descrierea evenimentelor din Geneza, constatăm că a avut loc o bătălie aprigă între forțele Imperiului Babilonian și forțele răsculate, sub comanda împăraților Sodomei și Gomorei.

Analizând critic evenimentul, observăm că Sodoma și Gomora  aveau un comportament extrem de egoist și nu au ajutat cetățile vecine împotriva  armatei babiloniene. Dacă cetățile Sodoma și Gomora învățau ceva din acea tragedie, poate nu ar fi fost nimicite de Dumnezeu, mai târziu. Cu doar  câteva versete mai sus, înainte de a descrie  cucerirea Sodomei de către babilonieni, se precizează că oamenii din Sodoma și Gomora erau extrem de răi și de păcătoși înaintea Domnului.

Episodul cuceririi Sodomei și  cetăților din câmpie de către babilonieni era menit să le avertizeze  asupra dezastrului care urma să vină, dacă  mai continuau răzvrătirea contra lui Dumnezeu.

Coaliția rebelă a fost înfrântă și locuitorii din Sodoma și Gomora au fost luați prizonieri, împreună cu toate averile lor. Avraam, unul din locuitorii Canaanului, a aflat de capturarea nepotului său Lot, rezident în Sodoma. De reținut că Avraam provenea din orașul Ur, situat în Mesopotamia, un important centru economic și politic al Imperiului Babilonian, uneori chiar și capitală a acestuia. Avraam îi cunoștea chiar și pe regii lor, pentru că a fost  în conflict deschis cu ei, în momentul în care a plecat în Haran. Chedorlaomer era responsabil de introducerea cultului împăratului, datorită căruia Avraam a trebuit să plece din Ur, și de aceea, Biblia îl menționează ca principal învins al bătăliei, neglijându-i practic pe restul regilor aliați.
Avraam  a înarmat trei sute optsprezece  oameni din slujba sa și a plecat, împreună cu alți câțiva slujitori trimiși de trei aliați vecini, Ane, Eşcol şi Mamre, să ajungă armata invadatoare. Ceea ce nu au reușit să facă armatele reunite ale răsculaților, spera să facă Avraam, sprijinit de câțiva slujitori nedeprinși cu arta războiului. 

           Bătălia s-a dat noaptea și Avraam a pus pe fugă toți dușmanii, datorită efectului surpriză și neglijenței celor care petreceau după victorie. Bătălia a fost extrem de dură și armata babiloniană a fost pur și simplu exterminată, până în aproprierea Damascului.
      Dar secretul succesului nu a fost în vitejia  și strategia  grupului expediționar, condus de Avraam, ci în intervenția lui Dumnezeu, care a lovit cu grindină și foc toată armata Babiloniană.              Locuitorii  Sodomei și Gomorei au știut despre   intervenția  lui Dumnezeu în favoarea lor, pentru că au  fost  luați prizonieri de armata Babiloniană, și au asistat ca martori la minunea salvării. 

           După revenirea din război, cetățile Câmpiei Iordanului au continuat stilul nelegiuit de  viață, așa că s-au  trezit cu Dumnezeu direct la poarta lor, pentru a le  judeca. Ei știau despre  intervenția în forță a lui Dumnezeu pentru a-i salva din mâna   cotropitorilor și, cu toate acestea, nu s-au întors din calea lor  nelegiuită. 
        Sub nicio  formă nu se poate  spune că locuitorii Sodomei nu  au  văzut   puterea  lui Dumnezeu, când   sutele de mii de soldați ai Imperiului Babilonian au fost uciși  de grindina și focul, apărute din senin, în momentul în care Avraam a început atacul asupra  năvălitorilor. În mijlocul groazei și al strigătelor de spaimă,  ei au rămas  teferi, pentru că  tabăra lor a fost  ferită de nenorocirea produsă de furtuna extremă, care s-a abătut  asupra  cotropitorilor.
        Să nu uităm că  armatele reunite ale  celor cinci cetăți din Câmpia Iordanului nu au făcut față  armatelor Imperiului Babilonian, ceea ce  arată forța  și mărimea acestora.
       Cu toate acestea,   grupul expediționar al lui Avraam, compus din  aproximativ trei sute  de militari, i-a nimicit  într-o noapte, pentru că  reprezentau  o forță care avea ca aliați îngerii lui Dumnezeu. Și toate acestea s-au petrecut pentru că în tabăra prizonierilor   se afla Lot, nepotul lui Avraam, care, la rândul său, era un om bun și devotat  lui Dumnezeu. Lot  a fost eliberat împreună cu toți  locuitorii Sodomei și Gomorei și s-a reîntors în Sodoma, unde-și avea  locuința. 
       La întoarcerea din  război, împăratul Sodomei, care scăpase cu viață, după ce fugise ca un laș, împreună cu soldații săi, de pe câmpul de luptă, lăsând poporul pradă jefuitorilor, a ieșit înaintea  lui Avraam cu nerușinare și i-a cerut să-i dea prizonierii, în schimbul  prăzii de război. 
     Avraam a refuzat târgul, și i-a dat, atât prizonierii, cât și prada de război, după care a  oficiat o ceremonie religioasă, la care a participat însuși Dumnezeu, care s-a prezentat în fața  poporului sub numele de Împăratul Melchisedec, sau Împăratul Păcii, cel care I-a fost aliat în războiul contra babilonienilor.
      La ceremonia religioasă a participat tot poporul din Sodoma și Gomora, iar Avraam i-a adus  zeciuială aliatului său, Melchisedec, din toate bunurile dobândite, zeciuială care  reprezenta a zecea parte din toate  prăzile de război, care a fost apoi împărțită săracilor poporului, pentru a atenua   discrepanțele uriașe dintre cei bogați și cei săraci. Acest fapt demonstrează că Avraam știa că aliatul său, Melchisedec, era însuși Dumnezeu, pentru că se mai întâlnise cu El în cursul vieții și-i cunoștea fața, dar și autoritatea de Dumnezeu. Zeciuala era  o ofrandă adusă lui Dumnezeu și reprezenta a zecea parte din  averea unui om, care   trebuia adusă de muritori pentru a fi ocrotiți și binecuvântați, și pentru a-și demonstra  compasiunea pentru  oamenii  săraci, fiind o practică cunoscută de oamenii din antichitate, datorită transmiterii ei  din generație în generație, încă de pe vremea lui Noe, supraviețuitorul potopului.  Acest mod de viață era unul total străin locuitorilor  Sodomei și Gomorei, care nu ar fi ajutat pe nimeni nici măcar cu un pahar cu apă, datorită egoismului extrem, în care fuseseră crescuți.

Geneza 13:18 Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt.

 19 Melhisedec a binecuvântat pe Avram, și a zis: ,,Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului și al pământului.

 20 Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” și Avram i-a dat zeciuială din toate.

 21 Împăratul Sodomei a zis lui Avram:,,Dă-mi oamenii, și ț‏ine bogățiile pentru tine.” 

22 Avram a răspuns împăratului Sodomei: ,,Ridic mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului și al pământului,

 23 și jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de ață, nici măcar o curea de încălțăminte, ca să un zici: „Am îmbogățit pe Avram.” Nimic pentru mine!

 24 afară de ce au mâncat flăcăii, și partea oamenilor cari au mers cu mine, Aner, Eșcol și Mamre: ei pot să-și ia partea lor!” 

             Întâlnirea locuitorilor  Sodomei și Gomorei cu Dumnezeu a fost cât se poate de amiabilă și plină de semnificație pentru toți cei care au scăpat din  dezastrul provocat de  robia extremă în care au fost  luați. Cu toate acestea, se pare că  niciunul nu a  realizat  măreția momentului și nu și-au schimbat  stilul de viață, așa că următoarea întâlnire dintre Dumnezeu și locuitorii Sodomei sa realizat   la scaunul de judecată, unde au fost condamnați la o moarte îngrozitoare.
        După doar 15  ani de la prima avertizare, Cetățile  din Câmpia Iordanului au fost arse cu foc, și împreună cu ele a fost arsă toată vegetație din zonă, astfel încât, locul acestora a fost  acoperit cu apele  unui lac sărat, numit astăzi Marea Moartă, care stă mărturie peste milenii despre prosperitatea  unor cetăți, dar  și despre nelegiuirea umană dusă la extrem.
    După  experiența  traumatizantă a robiei babiloniene, niciunul din locuitorii Sodomei și Gomorei nu putea spune că  nu a înțeles  care este puterea lui Dumnezeu  și care este calea pe care trebuie să o urmeze.
Cum au reușit locuitorii Câmpiei Iordanului să  uite, în doar 15 ani, experiența  robiei și lecția primită cu ocazia întâlnirii față în față cu Dumnezeu, nu se poate explica.

          Geneza 18: 20 Și Domnul a zis: ,,Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit, și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.

21 De aceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit pînă la Mine; și dacă nu va fi așa, voi ști.”

22 Bărba‏ții aceia s-au depărtat, și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.

24 Poate că în mijlocul cetății sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare și pe ei, și nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sunt în mijlocul ei?

23 Avraam s-a apropiat, și a zis: ,,Vei nimici Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău?”

25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa că cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”

Și Domnul a zis: ,,Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetății, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” .......

32 Avraam a zis: ,,Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.”și Domnul a zis: ,,N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”

33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s-a întors la locuinț‏a lui.”

Geneza 19:1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; și Lot ședea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieșit înainte, și s-a plecat până la pământ.

2 Apoi a zis: ,,Domnii mei, intrați, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneți peste noapte în ea și spălați-vă picioarele; mâine vă veți scula de dimineață, și vă veți vedea de drum.” ,,Nu”, au răspuns ei, ,,ci vom petrece noaptea în uliță”.

3 Dar Lot a stăruit de ei până au venit și au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi și au mâncat.

4 Dar nu se culcaseră încă, și oamenii din cetate, bărbații din Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colțurile.

5 Au chemat pe Lot, și i-au zis: ,,Unde sunt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”

6 Lot a ieșit afară la ei la ușă, a încuiat ușa după el,

7 și a zis: ,,Fraților, vă rog, nu faceți o asemenea răutate!

8 Iată că am două fete cari nu știu de bărbat; am să vi le aduc afară, și le veți face ce vă va plăcea. Numai, nu faceți nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperișului casei mele.”

9 Ei au strigat: ,,Pleacă!” Și au zis: ,,Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, și acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ți facem mai rău decât lor.” Și împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă ușa.

10 Dar bărbații aceia au întins mâna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în casă, și au încuiat ușa. 11 Iar pe oamenii care erau la ușa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, așa că degeaba se trudeau să găsească ușa.

12 Bărbații aceia au zis lui Lot: ,,Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fiice, și tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.

13 Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”

14 Lot a ieșit, și a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui: ,,Sculați-vă,” a zis el, ,,ieșiți din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumește.

15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: ,,Scoală-te, ia-ți nevasta și cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății.”

16 Și fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruțe; l-au scos, și l-au lăsat afară din cetate.

17 După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: ,,Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi, și să nu te oprești în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.” 18 Lot le -a zis: „O! nu, Doamne!

19 Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, și ai arătat mare îndurare față de mine, păstrându-mi viața; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, și voi peri. 20 Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, și este mică. O! de aș putea să fug acolo,... este așa de mică... și să scap cu viață!”

21 Și El i-a zis: „Iată că-ți fac și hatârul acesta, și nu voi nimici cetatea de care vorbești.

22 Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetății aceleia numele Ţoar. 23 Răsărea soarele pe pământ, când a intrat Lot în Ţoar.

24 Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc dela Domnul din cer.

25 A nimicit cu desăvârșire cetățile acelea, toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților, și tot ce creștea pe pământ.”

Aceasta este istoria unor orașe stat antice, extrem de prospere, care au considerat că viața trebuie trăită la maximum, fără limitări morale, și fără a ține seama de nevoile altor semeni, aflați în nevoie.

        Modelul de  abordare a problemelor umanității, de către Dumnezeu, trebuie luat în calcul, când  acceptăm ca nelegiuirea să corupă o națiune, sau un oraș,  și ar trebui să ne așteptăm ca Dumnezeu  să se prezinte personal la fața locului, pentru judecată.

Se pare că Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii pășesc rapid pe un astfel de drum, care s-a dovedit a fi un drum al dezastrului.

Dacă ar fi să luăm în calcul un alt model de lucru, ar trebui să citim despre Ezechia, împăratul lui Israel, care a fost anunțat de Isaia că va muri. După ce Ezechia s-a rugat lui Dumnezeu, viața sa a fost prelungită cu 15 ani.