SABIA SCOASĂ ÎN CER A CĂZUT PESTE IRAN
Dr. Filip Panait/ 20.03.2026
Ceea ce voi afirma azi va înfuria multă lume, mai ales pe cei care cred că Dumnezeu este doar bun și milos, până la limita ignoranței, sau neputinței.
Există în Biblie un text, scris de Isaia în secolul VIII îCh, care dezvăluie ceva despre războiul din cer dintre Yahveh, Moștenitorul lumii noastre, și liderul rebelilor, cunoscut lumii drept Satana.
Isaia 34:5
5.„Căci sabia Mea”, zice Domnul, „s-a îmbătat în ceruri; iată, se va coborî asupra Edomului, asupra poporului pe care l-am sortit nimicirii, ca să-l pedepsesc.”
Dacă Edomul a fost un popor sortit nimicirii, iar lucrul respectiv s-a întâmplat deja de multă vreme, înseamnă că textul nu poate fi interpretat ca fiind în curs de împlinire acum, sau undeva, într-un viitor incert, în vremea sfârșitului, cum încearcă majoritatea comentatorilor să plaseze acțiunea.
După distrugerea Ierusalimului de către romani, în anul 70 dCh, Edomul a dispărut din istorie și nu se mai pomenește nimic despre el, în timp ce poporul evreu a dăinuit până în ziua de azi.
Dar textul din Isaia face referire la sabia Domnului care s-a îmbătat în cer, înainte ca să se coboare asupra Edomului, ceea ce înseamnă că scena nu se referă la conflictul din vremea sfârșitului, ci la un eveniment ancestral, un război între bine și rău, din vremuri imemoriabile.
Acesta este un text unic în toată Biblia și deschide o fereastră foarte îngustă asupra războiului din cer, care a avut loc înainte de facerea lumii noastre.
De fapt, textul în ebraică afirmă că sabia lui Yahveh a lovit până la saturație în timpul războiului din cer, și a ucis tot ce a găsit în cale printre rebeli.
Dacă ne uităm cu atenție și la alte texte din Scripturi, înțelegem că această afirmație este pe deplin argumentată, prin datele care au apărut ulterior.
Astfel, pe timpul lui Iisus Hristos, când
S-a întâlnit cu demonii, aceștia tremurau de spaimă și îl rugau să nu-i trimită în adânc, ceea ce presupune că aceștia cunoșteau puterea Celui ce le poruncise să iasă afară din oamenii demonizați.
Luca 8:27-33
27.,,Când a ieșit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină și nu-și avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.
28.Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.”
29.Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile și era gonit de dracul prin pustii.
30.Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el.
31.Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în adânc.
32.Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
33.Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac și s-a înecat."
Nu a existat nicio opoziție din partea demonilor, la porunca dată de Iisus, pentru că știau Cine este, și cunoșteau consecințele pe care le-au experimentat confrații lor, care nu s-au predat și au luptat până au fost nimiciți
Iuda 1:6
6.,,El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanţuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuinţa."
Din text, rezultă că îngerii aveau o locuință în ceruri și o slujbă, pe care o îndeplineau înaintea lui Dumnezeu, dar, într-o zi, cândva, s-au lăsat ademeniți de calomniile și minciunile Satanei, și au plecat din locuințele lor, pentru a complota împreună împotriva ,,stăpânirii", mai ales împotriva Celui care ședea pe tron, și nu părea că știe a conduce treburile universului.
Cel care stătea pe tron este numit în toată Biblia, Yahveh Elohim, și este descris în cartea lui Ezechiel ca fiind un om cu o înfățișare strălucitoare, cu mâinile și picioarele ca arama aprinsă într-un cuptor, a cărui glas tuna ca vuietul unor ape mari, iar ochii erau ca niște flăcări de foc.
Pentru că rebelii din univers au concluzionat că Ocupantul tronului împărătesc nu ar reprezenta o mare amenințare pentru ei, au hotărât să dea o lovitură de palat, să-L asaineze și să-l înscăuneze pe șeful lor drept conducător, pentru a schimba direcția în care evolua lumea lor.
Ioan 8:44
44.,,Voi aveţi de tată pe diavolul și vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii."
Ideea că Satana este un ucigaș de la început, ne demonstrează că războiul din cer a fost unul real, cu arme de foc capabile să omoare.
Așa se explică textul scris de apostolul Iuda, în care dezvăluie dezertarea întregului corp de îngeri, aflați sub comanda Satanei, și pregătirea unei lovituri de palat militare împotriva lui Yahveh, considerând că acesta nu avea de unde afla despre complotul lor, datorită limitărilor legate de tehnologiile noi pe care ei le dezvoltaseră, și pe care credeau că le dețineau în exclusivitate.
Nu mică le-a fost surpriza, când s-au trezit cu Mihail, Moștenitorul, în fața cartierului lor general, cu arma în mână, împreună cu toți îngerii de sub comanda Sa, echipați într-o armură nouă, necunoscută până atunci de nimeni din univers.
Din acel moment, Mihail, Moștenitorul, a devenit Yahveh Sabaot,(în ebraică Țevaot?), care înseamnă Domnul Oștirilor, fiind menționat în Biblie de 276 de ori, pentru a sublinia importanța acestei noi abordări a vieții din univers.
Războiul a fost crâncen, din moment ce însuși apostolul Pavel scrie că organizarea îngerilor rebeli este una de tip militar, pe care oamenii nu ar fi capabili să o învingă, fără ajutor de la Dumnezeul Oștirilor.
Efeseni 6:12
12.,,Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cerești."
După ce au fost nimiciți mai mulți îngeri rebeli, restul s-au predat și au fost lăsați în viață, împreună cu șeful lor, pentru a fi o lecție pentru intreg universul, și pentru a se demonstra, prin fapte, ceea urma să se întâmple, dacă își puneau planul în aplicare.
Într-un război asimetric, în care dușmanul a folosit minciuna și calomnia, pentru a câștiga un avantaj tactic, Dumnezeu a folosit sabia mai întâi, pentru că adevărul a venit mai târziu, după ce a fost creat omul, care a ales să treacă de partea rebelilor.
Rebelii au făcut exact ce fac iranienii azi, când se plâng la ONU de agresiunea americano-iaraeliană, ca și când ar fi niște nevinovați.
Prin om, și cu ajutorul omului, adevărul despre Dumnezeu fost revelat întregului univers.
De aceea, Yahveh a ales să vină alături de om, pentru a lupta împreună împotriva neadevărului și tiraniei, întrupat în om, cu aceleași drepturi și obligații, ca orice pământean de rând.
Calomniile și dezinformarea au fost armele rebelilor, încă de la începutul războiului, dar părăsirea locuințelor și organizarea în formațiuni militare a constituit momentul când s-a decis intervenția în forță împotriva lor. În fața minciunii și calomniilor, Dumnezeu s-a trezit dezarmat, pentru că nu putea să utilizeze aceleași metode pentru a se apăra. Doar sabia a fost cea care a restabilit ordinea în univers, în prima fază a rebeliunii, urmând ca adevărul să fie demonstrat prin om, pe care Yahveh intenționa să-l creeze, pentru a provoca forțele rebele să-și dezvăluie adevăratele intenții, ambalate în lozinci propagandistice impresionante, presărate cu promisiuni extraordinare de bine și prosperitate.
În aceste condiții de conflict cosmic, nucleul dur al rebelilor a fost aruncat afară din cer, într-un loc unde orbita pământul, și li s-a oferit șansa de a-și face o lume a lor, prin aducerea la viață a tot ce era în acea zonă de univers, că tot se lăudau că pot conduce și pot face tot ce face Yahveh, conducătorul care părea depășit de situație.
Firește că rebelii nu au reușit nimic, nici măcar să miște pământul cu doi centimetri mai încolo, pentru a-l scoate de pe orbita găurii negre, în jurul căreia se rotea. Știm că pământul orbita în jurul unei găuri negre pentru că era înconjurat în totalitate de apă în formă lichidă, chiar dacă nu exista lumină, fapt posibil doar în zone de atracție gravitațională foarte mare, unde condensarea materiei produce căldură.
După miliarde de ani petrecuți în întunericul de pe pământ, a venit vremea raportului privind zona din univers unde era programat pământul să fie adus la lumină și la viață. Yahveh și toți îngerii rămași de partea Sa au constatat că nu s-a făcut nimic, deși au avut timp suficient la dispoziție. În aceste condiții, Yahveh, Moștenitorul, a declarat în fața tuturor îngerilor că va aduce pământul la viață în șase zile.
Dintr-o dată, la momentul stabilit de Yahveh, gaura neagră a explodat și a produs un fascicul de lumină de o energie nemaivăzută, care a scanat pământul de la Est la Vest și a făcut ca apa oceanului planetar, care acoperea toată planeta, să se evapore. Astfel, în prima zi s-a făcut lumină pe pământ, iar a doua zi s-a format atmosfera terestră, datorită fenomenelor fizicochimice produse de raza de lumina produsă de explozia inițială.
O data cu dispariția găurii negre, gravitația uriașă, care ținea pământul strâns legat de aceasta, a dispărut, iar planeta și-a crescut brusc dimensiunile, până la echilibrarea presiunii interne, din nucleul planetei, cu presiunea din spațiul unde a fost expulzată, iar uscatul a apărut din mijlocul apelor.
Restul Genezei se cunoaște, dar omul a fost coroana creațiunii, o ființă nouă, cu puteri și capacități limitate, necunoscător al războiului din cer, dar care avea în el tot ce era necesar pentru un război de durată cu forțele răului, fără a fi conștient de asta.
După ce rebelii au constatat ca Yahveh este capabil să creeze viață nouă, acolo unde ei nici măcar nu au reușit să aducă un pic de lumină, au tăbărât pe bietul om și l-au amăgit, spunând că ei sunt cei buni, care dețin adevărul, iar Dumnezeu este cel puțin dubios, dacă nu chiar rău intenționat.
Curios este că omul a ales să creadă ce spuneau rebelii, chiar și atunci când era în Eden, înainte de a păcătui, ceea ce ne face să înțelegem că azi, după mii de ani de la acest eveniment, omul, oricare ar fi el, este înclinat natural să creadă narațiunea prezentată de forțele întunecate ale lumii, nu de forțele care susțin dreptatea și adevărul.
Iisus Hristos afirma că Satana este un ucigaș și un mincinos de la începutul revoltei din cer, pentru că știa totul despre complotul pus la cale de rebeli în cer.
Ceea ce se întâmplă azi în Iran se aseamănă, păstrând proporțiile, cu ceea ce s-a întâmplat în cer, când a început rebeliunea.
Aparent, Iranul era liniștit, nu deranja pe nimeni, doar că, din spațiu cosmic, niște sateliți urmăreau activitatea de la buncărele atomice distruse în vara lui 2025.
Nu mică le-a fost surpriza celor care analizau imaginile, când au constatat că regimul a început reconstrucția acestora și pregătirea lor pentru fabricarea unor bombe atomice în ritm accelerat.
Pentru că America și Israelul se pregăteau să intervină militar, iranienii
s-au gândit să acționeze și să lovească primii Israelul, pentru a frânge voința acestuia de a mai continua războiul, după care urmau să negocieze cu americanii de pe poziții de forță, amenințând bazele militare din regiune și instalațiile petroliere arabe.
Calculul iranienilor era perfect, iar planificatea părea ireproșabilă, și urma să fie pusă în aplicare sâmbătă dimineața, pe 28 februarie 2026.
Un singur lucru nu știau iranienii-israelienii au aflat totul și au trimis 200 de avioane pentru a distruge Iranul, în special comandamentul central.
Treizeci de bombe antibuncăr au fost lansate asupra reședinței Ayatollahului Khamenei, care au omorât întreaga structură de comandă a țării, chiar în timp ce planificau atacul asupra Israelului. Au urmat apoi zile de vânătoare pentru toți cei implicați în rebeliune, și nimeni nu a scăpat de sabia scoasă din teacă a Israelului.
Cu toate acestea, opinia publică Internațională este alimentată cu narațiunea falsă că Iranul este o țară pașnică și bine intenționată, în timp ce Israelul și America sunt descrise ca țări agresoare și puse pe război cu orice preț.
https://www.gandul.ro/international/donald-trump-spune-ca-daca-nu-ar-fi-intervenit-iranul-ar-fi-avut-arma-nucleara-in-maxim-o-luna-20832706
Nimeni nu-și mai aduce aminte de amenințarea nucleară iraniană, nici de declarațiile Ayatollahilor, referitoare la necesitatea nimicirii Israelului, pentru că este o tumoare pe harta lumii, care trebuie extirpată, și nici de atentatele teroriste comandate de Iran, sau de organizațiile teroriste din Orientul Mijlociu, create și finanțate de regimul de la Teheran.
Dintr-o dată, răul devine bun pe planeta noastră, iar dreptatea și adevărul devin periculoase, pentru că sunt impuse prin sabie.
Netanyahu a afirmat zilele acestea, într-o conferință de presă, că în această lume, Iisus nu-l poste învinge pe Genghis Han, pentru că răul, dacă este lăsat să crească, distruge adevărul și dreptatea, fără să știe că Yahveh Sabaot este chiar Iisus Hristos, care a scos sabia în cer, și are de gând să o scoată și pe pământ, în curând. https://share.google/RomErY3zPvTaZb4NK
Mulți ar fi preferat un Iran înarmat nuclear, care să elimine Israelul de pe fața pământului, printr-un bombardament atomic, pentru că oricum evreii sunt o ,,pacoste" pentru foarte mulți creștini și un pericol pentru toți musulmanii.
Doar că sabia lui Yahveh Elohim s-a îmbătat în ceruri cu mulți dintre rebelii care au îndrăznit să comploteze împotriva Sa, și se va ocupa, în aceste vremuri, de toți cei care vor ridica arma împotriva întâiului născut dintre toate popoarele lumii, Israelul renăscut după holocaust.
Revenind la Israel, serviciile sale de informații au înțeles ce se pregătește în Iran, iar Netanyahu a scos primul sabia împotriva celor care planificau nimicirea iudeilor, ca pe vremea lui Haman, în aceeași zi în care nepotul lui Agag, amalecitul, a fost spânzurat de împărăteasa Estera a Persiei, din casa regală a regelui Saul, primul împărat evreu.
În lumea noastră, adevărul și dreptatea nu au succes, pentru că omul are o afinitate înnăscută pentru întuneric !
PS. Articolul se supune legilor dreptului de autor, orice referință la subiect se va face menționând sursa. Distribuirea articolului se poate face fără a modifica nimic din conținut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu