AMALEC  DECLARĂ RĂZBOI ,,ENTITĂȚII SIONISTE"

             Dr. Filip Panait/09.06.2026

   Mojtaba Khamenei, Ayatollahul actual al Iranului,  deși stă ascuns într-o  peșteră, ca să nu fie vânat de israelieni,  amenință  că  va distruge Țara Sfântă  în 15 ani. 

   Profeția a fost lansată  de tatăl său,  Ali Khamenei, care a prezis că  într-un interval de 25 de ani ,,Entitatea Sionistă"  va fi nimicită, pentru că este o ,,tumoare canceroasă" pe fața pământului.

    Pentru că se cred proroci, Ayatollahii au înființat și centre teologice pentru  cercetarea tuturor prorociilor scrise în decursul timpului, considerând  că toate sunt unitare și că nu se pot contrazice unele pe altele, fie ele iudaice, creștine sau musulmane.

     Au mai rămas 15 ani din profeția  făcută de Ali Kamenei,  iar fiul său  o confirmă și o întărește în  aceste zile, asumându-și astfel rolul de profet. 

    Pentru această profeție exista și un ceas special în Teheran, care arăta  câte  zile mai rămâneau până la împlinirea ei deplină. 

   Ca din întâmplare, ceasul  s-a stricat de câteva ori, iar aviația israeliană l-a distrus complet pe timpul războiului. 

     Doar că pe fruntea Ayatollahului scrie Haman,  Khamenei fiind un diminutiv de la Haman, un urmaș mai mic al infamului  fiu al lui Agag, regele  amalecit care a fost nimicit de regele Saul și  de prorocul Samuel, pentru complotul împotriva  poporului Israel.

   În  zona europeană citim și scriem  Khamenei, dar în orient se pronunță  Hamenei, sau micul Haman, cum s-ar spune pe la noi.

  Khomeini, primul conducător al Iranului islamic,  avea  tot un nume de familie derivat din Haman, și proclama cu putere nimicirea  Israelului, ceea ce înseamnă  că nu mai este doar o coincidență,  ci  este  un plan diabolic, transmis din generație în generație,  prin moștenire educațională și religioasă, încă  din vremea Imperiului Persan. Elitele din familia lui Haman amalecitul nu au avut altă  grijă decât să transmită ura față de evrei, din neam în neam, și să aștepte momentul potrivit pentru a se răzbuna. 

  Predestinat nume,  menționat în  Biblie că va fi urmărit  veșnic de Yahve, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, pentru a fi nimicit de pe fața pământului, datorită  războiului  său împotriva scaunului de domnie al lui Elohim. 

     Exodul 17:14-16

14.,,Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.”

15.Moise a zidit un altar și i-a pus numele „Domnul, steagul meu”.

16.El a zis: „Pentru că și-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!”

    De observat că textul spune că Haman/Khamenei, din neamul lui Amalec, a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie  a lui Yahveh,  nu împotriva  Israelului, ceea ce demonstrează legătura între  amenințarea la adresa poporului evreu și Dumnezeu, care este Moștenitorul Țării Sfinte.

   Nu cred că lui Yahveh I s-a cășunat așa,  dintr-o supărare de moment, produsă de atacul lui Amalec asupra taberei lui Israel, pe vremea ieșirii din Egipt, și o ține  veșnic, doar așa, că  vrea să se răzbune  din neam în neam pe o himeră.   

     Este vorba de altceva, de o acțiune  permanentă a lui Amalec împotriva poporului Israel și a scaunului de domnie a lui Dumnezeu, ceva care continuă și azi. 

     Khamenei, amalecitul, numește  Israelul ,,Entitatea Sionistă" ca să  nu pomenească  numele dat de Yahveh, Țării Sfinte, pentru a șterge  orice referință la existența unei patrii pe care Dumnezeu  a rânduit-O pentru poporul ales,  pe care și  Coranul o recunoaște. 

   Raționamentul  lui Kamenei este în concordanță cu ceea ce stă scris în Coran,  și, pentru că nu vrea sa-l contrazică pe Mohamed, care a spus în mod expres că  Țara  Sfântă este dată de Allah evreilor, a schimbat numele  țării  în ,,Entitatea Sionistă. 

   Aeastă abordare este  mult mai  păguboasă, pentru că  Sionul este un nume eminamente evreiesc, și se referă la cetatea Ierusalimului,  despre care nici Moise  nu știa că va deveni capitala poporului Israel.

  Abia pe timpul lui David s-a pus problema  unei capitale la Ierusalim, care a devenit ulterior  Sion, după  numele muntelui pe care a fost construit Templul. 

    Recunoscând  că există o ,,Entitate Sionistă", Khamenei  recunoște, de fapt, regatul lui David și autoritatea acestuia asupra teritoriilor cuprinse între Marea Mediterană și Eufrat, deci mult mai extinsă decât  este acum.

    Dar David a fost și un mare profet al lui Dumnezeu,  care a scris  mulți Psalmi,  citiți  chiar și în  bisericile creștine  din zilele noastre.

   Astfel, prin David,  Sionul a intrat în cultura universală  și a depășit  sensul inițial, devenind una cu cetatea Noul Ierusalim.  De altfel, David însuși face referire la Sion, ca  fiind cetatea veșnică a Marelui Împărat.

       Psalmul 48:1-3,8

1.,,Mare este Domnul și lăudat de toţi în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.

2.Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.

3.Dumnezeu, în casele Lui împărătești, este cunoscut ca un turn de scăpare.

8.Întocmai cum auziserăm spunându-se, așa am văzut în cetatea Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. (Oprire)"

    Cum Dumnezeu nu a locuit efectiv niciodată în  Ierusalimul terestru,  în mod cert David descrie Noul Ierusalim,  despre care auzise de la vechii proroci, iar când l-a văzut chiar el, a rămas  uimit de măreția  cetății  și  de lucrurile minunate văzute, așa că  a lăsat scris în psalmi cele văzute.

    Khamenei,  sau micul Haman  Mojtaba,   afirmă profetic că  Sionul va fi distrus în următorii 15 ani, dar asta nu dovedește decât  că  dumnealui este un profet mincinos, sortit nimicirii, pentru că în cărțile profetice vechi este scris despre Iran că va avea mari probleme, nu despre Israel.

      Ieremia 49:35-38

35.„Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Iată, voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie.

36.Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vânturile acestea și nu va fi niciun popor la care să n-ajungă fugari din Elam.

37.Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmașilor lor și înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mânia Mea aprinsă’, zice Domnul, ‘și-i voi urmări cu sabia până ce îi voi nimici.

38.Îmi voi așeza scaunul de domnie în Elam și-i voi nimici împăratul și căpeteniile’, zice Domnul."

   Vechii profeți evrei, care au scris Tanach-ul, sunt menționați în  Coran cu multe sute de ani înaintea lui Khamenei, așa că profețiile lor rămân, demascându-l pe el ca proroc mincinos.

    Ori de câte ori Khamenei  face referire la Sion, el amintește lumii întregi de Noul Ierusalim, fapt care mărește  numărul  celor care află despre lucrurile promise de Dumnezeu celor care-L urmează.      

   Curioșii vor căuta astfel să înțeleagă ce înseamnă Sion, și vor deschide  internetul pentru a citi ce scrie despre cuvântul rostit cu atâta  ură de Ayatollah. 

https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/noul-lider-suprem-al-iranului-sustine-ca-israelul-2532408.html.  

     Citind declarația  lui Mojtaba, aflăm că Amalec există și azi și are același obiectiv  malefic, păstrat încă de când  au ieșit evreii din Egipt.

   Războiul  declanșat din nou de Iran împotriva lui Israel, zilele acestea, ne arată că  profețiile se împlinesc  repede, iar actorii statali, nominalizați pentru atacul lui Gog contra Țării Sfinte,  se apropie cu pași  mari de momentul marelui conflict descris de Ezechiel.

      Dar Amalec nu acționează doar în  Iran, Liban, sau Gaza, ci lucrează  ocult chiar în interiorul țării lui Israel, pentru că  așa a fost din toate timpurile. 

   Unii din poporul lui Israel  au deviat de la calea părinților lor și au început să lucreze împotriva  legilor lui Dumnezeu, uneori pe față,  alteori pe ascuns, dar mai distructiv decât Amalec. 

  În  istorie, înainte de dărâmarea Templului de către babilonieni, conducătorii poporului evreu au târât țara în idolatrie, nedreptate și  crimă. Au ajuns până acolo încât, regele Manashe(Manase),  a  jertfit copii în cinstea idolilor, iar Dumnezeu  s-a jurat că fapta lor nu va fi trecută cu vederea și  I-a dat pe mâna  lui Nabucodonosor, care  i-a dus în robie, iar Țara Sfântă a ajuns o pustie.

       2 Cronici 33:1-6

1.,,Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și cinci de ani la Ierusalim.

2.El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

3.A zidit iarăși înălţimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia. A ridicat altare baalilor, a făcut idoli Astarteei, și s-a închinat înaintea întregii oștiri a cerurilor și i-a slujit.

4.A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.”

5.A zidit altare întregii oștiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului.

6.Și-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu descântece și vrăjitorii și ţinea la el oameni care chemau duhurile și care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie."

   Unui evreu din ziua de azi nu-i vine a crede că  astfel de lucruri s-au întâmplat în poporul său,  dar Biblia  nu ascunde nelegiuirea, ci o condamnă cu toată fermitatea, mai ales în poporul lui Dumnezeu. 

    După ce s-au întors din robia babiloniană,  evreii au reconstruit Templul și Ierusalimul, iar lucrurile au intrat pe un făgaș mesianic, cum a prorocit Daniel.

    Dar, la un moment dat, în timpul războaielor  cu grecii, o familie de preoți,  care a fost în fruntea luptei pentru independența Țării Sfinte, a pus mâna pe putere, iar unii dintre preoți s-au autoproclamat regi, ceea ce era interzis prin legea lui Moise. De aici și până la abuzuri  și nelegiuire nu a fost  cale lungă. 

   Mai târziu, casa regală a Hashmoneenilor, despre care am amintit mai sus, s-a înrudit cu Edomiții, apoi i-au asimilat prin cucerire pe amaleciți și  moabiți, iar moravurile acestor popoare au intrat pe ușa din față  în iudaism. 

   Unul din prinții edomiți, numit Irod cel Mare,  sau Herodes, s-a căsătorit cu fata regelui  din Ierusalim, iar apoi a uneltit împotriva  acestuia, cu ajutorul romanilor,  care erau deja prezenți în regiune, și a preluat tronul regatului Iudeii prin forță. 

    După distrugerea dinastiei Hashmoneene, Irod a avut grijă să omoare toți membrii  marcanți ai Sanhedrinului legitim al regatului, adică adunarea bătrânilor,  și a numit în locul lor oportuniști și  noi convertiți la iudaism dintre  neamurile cucerite.     

     Amaleciți, moabiți și alte neamuri au modelat religia iudaică în  primul secol al erei noastre, cu efect devastator asupra poporului și asupra modului de pregătire, legată de vremea veniri lui Mesia,  despre care vorbeau prorocii timpului și  oamenii obișnuiți. 

   Astfel, Amaleciții și Edomiții au reușit să distrugă iudaismul din interior, mai întâi  uzurpând tronul regatului, apoi  omorând înțelepți  din Sanhedrin, ca apoi să  înlocuiască  marii preoți după  interesele lor politice. 

    Într-un final,  Roma a cucerit teritoriul Țării Sfinte  și  a făcut tot posibilul pentru a sfărâma  puterea națională  evreiască,  prin favorizarea grupărilor  etnice ostile.

   Până la dărâmarea Templului, procesul de amalecizare a poporului evreu era deja  finalizat,  iar duhurile războiului ocupau Țara Sfântă,  mai ales după ce revoluția spirituală, declanșată de Iisus din Nazaret, a fost respinsă, iar acesta a fost  condamnat la moarte, cu acordul Sanhedrinului corupt al lui Irod, și  executată prin crucificare de către romani, la porunca lui Pilat. Aceste lucruri nu se știu în creștinism,  cu atât mai puțin în iudaism, astfel încât  toți învinovățesc pe toată  lumea, fără a înțelege  că  în primul secol  înainte de Hristos  poporul evreu avea conducători străini  de iudaism și de aspirațiile  poporului, legate de venirea lui Mesia.      

   Ca o paranteză, după nașterea lui Iisus în Nazaret,  fenomenul antimesianic s-a extins cu și mai mare putere, datorită  lui Irod  și  influențelor romane.

    Amalecizarea  poporului evreu era prea avansată,  mai ales la nivelul elitelor conducătoare și religioase, ca revoluția  pornită de Iisus din Nazaret și de discipolii Săi să  aibă  succes, în timpul care a mai rămas  până la distrugerea Templului. 

   Reprezentanții curentului amalecit, ajuns la putere datorită lui Irod,  regele edomit, au fost atât de speriați  de revoluția nazaritenilor, încât au declanșat o contrarevoluție religioasă și politică  extrem de puternică și eficientă, preferând chiar și un război cu romanii, doar ca să nu piardă  teren în favoarea  urmașilor pacifiști ai lui Iisus.

   În război, ca în război, operează legi speciale, iar contrarevoluționarii dețineau puterea și i-au expulzat pe toți înțelepții poporului, care aderau la calea cea  nouă din iudaism. 

   Datorită spiritului războinic nechibzuit al grupării amalecite, Ierusalimul a fost cucerit, iar Templul a fost distrus.

     După  dărâmarea Templului  și  distrugerea Ierusalimului,  contrarevoluționarii au păstrat la conducere doar pe cei din tabăra lui Amalec,  conduși de rabinul Akiva.

  Akiva a reușit să  câștige încrederea romanilor și a primit dreptul să facă o academie religioasă și un nou Sanhedrin, care nu a avut alt scop decât să  combată  învățăturile  revoluționare, despre bine și rău,  promovate de Iisus din Nazaret și discipolii Săi.

   Pentru că  lucrurile nu mergeau bine, iar poporul evreu înțelegea că  minunile și  adevărul se aflau în tabăra  nazaritenilor, Akiva a pregătit un nou război contra romanilor, proclamându-L pe Bar Khozia, un mercenar și aventurier evreu, drept rege și mesia, iar pe cei care nu se supuneau lui i-a excomunicat din adunarea poporului, prin blestem veșnic,  adăugat în rugăciunile  obligatorii din Sinagogă. Evreii din primul secol au uitat de blestemul veșnic pus de Dumnezeu asupra lui Amalec,  și  l-au pus asupra lui Iisus Nazariteanul, revoluționarul din Galileea, care dorea binele poporului Său.

    Ciudată  încurcătură a istoriei, chiar demonică, să accepți conducerea amalecită și să refuzi pe cei care sunt din poporul tău, care vor binele țării. 

    Doar că  răscoala lui Bar Khozia, rebotezat de Akiva, Bar Khoba(fiul stelei), ca să  se potrivească  cu profețiile  vechi, a fost înfrântă, iar poporul evreu a fost dus in robie și expulzat din Țara Sfântă, după consemnarile lui Iosif Flavius, general și istoric evreu care a comandat armatele din Galileea împotriva romanilor. Chiar dacă poporul a înțeles că  Akiva a mințit când a declarat că  Bar Khoba era Mesia,  nu s-au întors  din drumul trasat de amalecit, ci a mers mai departe timp de secole, cu ideile contrarevoluționarie amalecite, refuzând calea  nazaritenilor, care părea absurdă.

  În Orient, ca în Orient, s-a constatat că și evreii procedează după  cutumele zonei, declarându-se învingători, chiar dacă au fost înfrânți,  nimiciți și  expulzați din Țara Sfântă,  dar victorioși până azi împotriva  revoluției  spirituale a nazaritenilor lui Iisus. 

   Poate să spună cineva azi că  evreii din tabăra amalecitului Akiva nu sunt victorioși?

    La fel cum urmașii  lui Deif, din Gaza de azi, proclamă victoria, chiar dacă țara lor este în ruine, tot la fel și  urmașii lui Akiva au proclamat victoria, deși  nu a mai rămas nimic din Țara Sfântă. 

   Mai mult, urmașii lui Akiva au rescris istoria și  au păstrat-o așa până azi.

  Doar că  duhul lui Amalec nu vrea doar schimbarea istoriei poporului evreu, ci vrea exterminarea lor veșnică,  așa că  lucrează la distrugerea Israelului printr-o bombă nucleară, chiar dacă acolo sunt urmașii  lui Akiva.

   Pentru că este cunoscută  capacitatea evreilor de a se întoarce la căile  cele bune ale părinților fondatori ai națiunii, duhul lui Amalec se grăbește  să-i  elimine din istorie, ca să nu mai fie nimeni capabil să împlinească  ce au scris prorocii, referitor la întoarcerea din nou la Dumnezeul lor.

  Presiunea asupra Israelului crește pe zi ce trece, iar revoluția din Nazaret nu s-a terminat, pentru că  Elohim este autorul ei.

    Și azi se rostesc rugaciunile lui Akiva în Sinagogă, crezând  că sunt poruncite de Moise, când ele sunt expresia dominației lui Amalec peste poporul lui Israel. 

  Cu toate amenințările  existențiale  făcute de Amalec la adresa Israelului,  în Țara Sfântă există o atracție  patologică  pentru cultura și spiritul amalecit, dată fiind influența  acestuia în societatea evreiască, un fel de sindrom Stockholm, având în  vedere că  viața religioasă, și chiar politică este modelată  de amalecitul Akiva, a cărui familie a fost integrată forțat în  societatea iudaică, pe timpul Hashmoneenilor.

   Convertirea la iudaism  nu a fost decât vectorul prin care Amalec a distrus spiritul iudaic al primului secol de după dărâmarea Templului. Amalec este azi  mult mai prezent în Israel  decât își poate imagina cineva, chiar după secole de la revolta lui Bar Khoba. 

     Dar, după cum prin război s-a produs distrugerea iudaismului, când Irod a ucis casa regală  Hashmoneeană și Sanhedrinul, tot prin război se va produce și revenirea la iudaismul nazaritenilor.

   Iar lucrul acesta nu-l vor face religioșii din Israel,  ci poporul laic, sătul de abuzurile amaleciților. 

   Evreii laici din Israel, care au simțit  că lucrurile nu stau bine cu religia  promovată de elitele religioase, s-au retras din curentul religios oficial și  sunt mai rezervați față  de învățăturile primite.    

    Ei urmează,  de fapt, revoluția  Nazariteanului, chiar dacă nu recunosc asta, și mai au de lucrat până  ce  vor atinge toate obiectivele acesteia.

   Această  cale va oferi, de fapt, combustibilul pentru  revenirea la mesianismul adevărat, transmis de nazaritenii care l-au urmat pe Iisus, revoluționarul iudaismului. 

https://www.facebook.com/share/p/1CXmbVPUNa/

   La împlinirea celor 2300 de ani ai prorocului Daniel, se va produce un șoc, provocat de dispariția lui Trump de pe scena lumii, care va împinge  planeta întreagă într-un război  necruțător împotriva Israelului. 

    Când se va dovedi că  evoluția  lucrurilor pe pământ  se desfășoară  după  profețiile făcute de adepții revoluției  Nazariteanului, israelienii, care se tem de Elohim, vor înțelege  că  au urmat o cale greșită, care-i ducea la distrugere.

        Isaia 3:12-14

12.,,Poporul meu este asuprit de niște copii și-l stăpânesc niște femei! Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, și pustiesc calea pe care umbli!

13.Domnul Se înfăţișează la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele.

14.Domnul intră la judecată cu bătrânii poporului Său și cu mai-marii lui: „Voi aţi mâncat via! Prada luată de la sărac este în casele voastre!"

    Profețiile  despre vremea sfarsitului sunt detaliate  doar în Apocalipsa,  ceea ce va provoca uimire în  Țara Sfântă, în momentul împlinirii lor, iar consecințele  nu se vor lăsa așteptate.  

    Atunci, și numai atunci, se va înțelege  în Israel  că  nazaritenii erau niște evrei cu adevărat revoluționari, care au avut un conducător ce a îndeplinit  tot ceea ce trebuia să îndeplinească  Mesia.

    Tot ceremonialul de împăcare cu Iisus, Nazariteanul din seminția lui Iuda,  descris în cartea lui Zaharia, se va pune în scenă imediat, iar salvarea va veni și va fi de neimaginat.

     Am Israel chai ! (Poporul lui Israel trăiește !)